Starea de fapt:

• In Romania peste 350.000 de copii cresc fara sprijinul unuia sau chiar al ambilor parinti, plecati sa munceasca in strainatate;
• Jumatate dintre acesti copii au varste de pana la 10 ani;
• Parlamentului European a adoptat in 12 martie 2009 o rezolutie referitoare la copiii migrantilor, care sunt lasati in tara de origine. In rezolutia Parlamentului European se solicita urmatoarele:
  • elaborarea de catre Comisie a unui studiu care sa evalueze dimensiunile fenomenului reprezentat de copiii migrantilor care sunt lasati in tara de origine si care sa adune date la nivelul UE cu privire la acest fenomen;
  • elaborarea de catre statele membre a unor mecanisme de cooperare pentru prevenirea efectelor daunatoare asupra familiilor, in special asupra copiilor, cauzate de despartirea de parinti precum si de distantele ce ii separa de acestia;
  • furnizarea de catre autoritatile nationale ale statelor membre de informatii mai bune migrantilor cu privire la drepturile pe care acestia, impreuna cu membrii familiilor lor, le au in ceea ce priveste libera circulatie.
• Romanii care muncesc legal in strainatate pot primi alocatii pentru copii de la statele in care lucreaza;
• In Romania, un copil primeste o alocatie de 40 de lei lunar. Copiii ai caror parinti muncesc in strainatate pot primi si de 10 ori mai mult;
• Din fericire pentru romanii care muncesc in afara tarii, alocatia pentru copii se da retroactiv incepand cu data de 1 ianuarie 2007. Tarile europene au criterii diferite de acordare a alocatiilor. Italia le acorda in functie de venituri si de numarul membrilor familiei. Spania ofera 24-25 de euro pe luna copiilor sub 18 ani;
• Majoritatea tarilor din Uniune acorda alocatiile doar daca cei mici locuiesc in tara respectiva. Copiii romanilor care muncesc in Olanda, Portugalia, Elvetia, Grecia sau Polonia pot primi bani si daca stau in Romania;
• Oficial, peste 2 milioane de romani muncesc legal in strainatate.

Solutiile mele:

• revizuirea legislatiei pentru o mai buna identificare a tuturor copiilor vulnerabili;
• imbunatatirea colaborarii intre institutiile statului cu atributii in protejarea drepturilor copilului;
• imbunatatirea mecanismului de monitorizare a copiilor cu parinti migranti;
• dezvoltarea serviciilor comunitare de tipul "school after school" , consiliere psihologica pentru acesti copii, dezvoltarea retelei de crese si a gradinitelor cu program prelungit;
• derularea de campanii de informare si de constientizare cu privire la efectele negative pe care plecarea parintilor in strainatate o are asupra copiilor, pentru reducerea fenomenului;
• efectuarea unor studii periodice, la nivel national, care sa urmareasca evolutia fenomenului de migratie si implicatiile acestuia asupra copiilor pentru a putea fi create politici adecvate in domeniu.