Consider ca in contextul actual este nevoie de un echilibru intre necesitatea ocupării fortei de munca in randul femeilor si impactul financiar al concediului de maternitate.

Totodata trebuie oferite posibilitati variate pentru a evita fenomenul deprofesionalizarii rezultand din absenta de la locul de munca.

Subliniez ca posibilitatea modificarii perioadei alocate concediului de maternitate a fost evidentiata de catre PE in amendamentele 4 si 42 aduse propunerii de directiva.

Ele vizeaza atat protectia sanatatii si a dezvoltarii copilului, cât si bunastarea mamei ca parte activa a fortei de munca.

In perspectiva atingerii tintei de 75% in privinta ocuparii fortei de munca feminine, oferirea acestei optiuni mamelor este un instrument deosebit de util.

In acelasi timp, cele doua modificari lasa la aprecierea familiilor stabilirea echilibrului intre viata privata si cea profesionala.

Guvernul Romaniei a fost constrans sa modifice recent legislatia in acest domeniu, pentru a reduce cheltuielile bugetare si a combate efectele crizei economice.

Femeile au astfel 2 optiuni. Ele pot sa aleaga intre o reintegrare profesionala in primul an dupa nastere, insotita de o prima de la stat, sau un concediu de crestere a copilului cu durata de 2 ani.

Mai mult, conform angajamentelor luate fata de FMI, Romania are obligatia ca prin noua Lege a asistentei sociale sa reduca numarul ajutoarelor de acest tip de la 54 la doar 9.

Se va evita astfel si fraudarea fondurilor pentru asistenta sociala.